Date şi consideraţii noi cu privire la periodizarea evoluţiei culturii Tei

VALERIU LEAHU în urmă cu mai bine de două decenii şi jumătate problemele periodizării culturii Tei au fost abordatè in cîteva lucrări de specialitate, conscmnînd stadiul de atunci al in formaţiei şi al posibilităţilor de interpretare 1 .Cum însă,între timp, literatura arheologică a înregistrat noi mărturii documentare şi -aproape în acelaşi ritm şi în aceeaşi măsurănoi luări de poziţie', revenim în cele ce urmează asupra periodizării evoluţiei culturii Tei, cu convingerea că este necesar a adăuga patrimoniului de fapte şi de opinii acumulat, cîteva date şi considerente noi.* * întreg ansamblul materialelor ceramice de tip Tei -acestea definind pregnant fizionomia culturii, procesul apariţiei, deplinei constituiri şi disoluţiei ei -a fost divizat şi este şi acum, în cîteva faciesuri evolutive, considerate, de la Dinu Rosetti şi pînă astăzi ca faze.Determinarea fazelor a pus, de o parte, problema de a preciza succesiunea lor reală în timp, iar de alta, de a stabili criteriile cu ajutorul cărora fiecare trebuie individualizată.în absenţa unei stratigrafii care să precizeze poziţia tuturor fazelor Tei, cronologia relativă a culturii se întemeiază pe coroborarea unor constatări stratigrafice cu observaţiile comparativ-tipologice.Acestea din urmă nu trebuie operate exclusiv asupra culturii ana lizate, îu uncie cazuri fiind necesară raportarea la tipologia ceramicii proprii şi altor culturi, precum şi la tipologia unor perioade sau etape ale epocii bronzului din România.Prin utilizarea unei asemenea metode de lucru, faciesul Tei identificat prima dată la Căţelu Nou (Bucureşti) 3 apare deocamdată drept cea mai arhaică manifestare a culturii, ţinînd seamă de următoarele constatări tipologice :1. Formele de vase, dar îndeosebi tehnica de ornamentare şi motivele decorative întîlnite la Căţelu Nou, apoi şi în alte staţiuni cu materiale de acelaşi tip (Bungetu-Brăteştiide Sus jud.Dîmboviţa' ; Surlari -Petrăchioaia, jud.Ialomiţa 6 ; Frăţeşti, jud.Giurgiu *; Căscioarele, jud.Călăraşi' ; Greci -Grădiştea, jud.Ialomiţa»), aparţinînd neîndoielnic culturii Tei, reflectă evident, prin comparaţie cu materialele celorlalte faze, aspectul ei cel mai elementar, cel mai simplu cu putinţă.2. Asemenea altor culturi ale epocii bronzului din România, cultura Tei absoarbe şi păstrează, şi ea, elemente receptate din fondul anterior, al perioadei de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului şi din perioada timpurie a epocii din urmă.Dintre aceste ele mente, mai caracteristice apar castroanele cu margine arcuită în exterior, crestăturile pe buze şi segmented de brîuri crestate, decorul cu "boabe de linte" şi cu barbotină etc. De oarece atare elemente sînt cel mai bine reprezentate pe materiale de tip Căţelu Nou, re zultă şi astfel că faza identificată prima dată în staţiunea de pe malul bălţii Colentina -Pantelimon marchează, în stadiul de acum al documentării, aspectul arhaic al culturii Tei.

Abstract licence: CC BY-NC

A person counts once a day per paper. We keep no cookie and no address: a reader is a hash that changes every day. Any month under five reads shows no number.